Ozonoterapie Bucuresti – Plasma Life Clinique

0748.803.767

Str. Gheorghe Brătianu nr. 8, etaj 1,
Sector 1, București

Mineralograma

Echilibrul de minerale prezente  in organism e o conditie necesara dar nu suficienta, fiindca toate functiile si activitatea organismului trebuie sa fie in sinergie.

Mineralograma are aplicatie in toate domeniile medicale pentru evaluarea starii de sanatate a pacientului. Evalueaza nivelul celor mai importante minerale din organism: 23 metale esentiale si 17 metale toxice.

Mineralograma este o investigatie de laborator, o biopsie a continutului mineral a firului de par, care este un tesut biologic, ce permite evaluarea nivelelor de:

– minerale esentiale  (macro-minerale sau electroliti si oligoelemente)

– principalele minerale toxice  in organism,  ultimele 3 luni inainte de investigatie.

Firele de par colecteaza, acumuleaza si conserva mineralele prezente in organism absorbindu-le din fluidele care alimenteaza foliculii. Parul beneficiaza de un schimb cu sangele si este o informatie a metabolismului intracelular. Mineralograma este un profil cantitativ de minerale, o medie de minerale care au circulat in organism in ultimele trei luni. Aceste valori reprezinta depozitul de minerale la nivel celular. Mineralele sunt activatorii in toate procesele enzimatice a organismului. Excesul de minerale toxice blocheaza activitatea enzimatica.

Mineralele toxice sunt mineralele care nu fac parte din procesele biologice si prezenta lor in organism este un semn de intoxicare externa. Prezenta metalelor toxice este nociva prin toxicitatea lor si prin inlaturarea metalelor fiziologice.
Carenta metalelor nutritive permite metalelor toxice sa se acumuleze mai usor.

Multe minerale toxice cum ar fi: arsenicul, mercurul, aluminiul, plumbul, cadmiu, beriliu, sunt periculoase chiar in doze foarte mici si numai in firul de par le putem gasi si monitoriza.

Macromineralele sunt electroliti (sodiu, potasiu, fosfor, calciu, magneziu) si alte minerale fundamentale a organismului, cum sunt fierul, cuprul, zincul, manganul, sulful, cromul sunt prezente in doze mici. Urme de minerale le gasim in doze foarte mici in litiu, seleniu, cobalt, argint, vanadiu, germaniu.

Cum se efectueaza Analiza

Modalitatea de prelevare a esantionului:

Prelevarea se efectueaza de medic, cu o foarfeca curata din inox. Se taie firul de par cat mai aproape de scalp, din diverse puncte ale regiunii occipitale sau lateroparietala obtinand o cantitatite egala cu 0,5-1 gcupru (o lingura).

Se folosesc primii 3 cm proximali (de la radacina) si se elimina restul. Portiunea proximala reflecta activitatea metabolica cea mai recenta.

Esantionul de par prelevat din zona occipitala sau lateroparietala a capului  este trimis intr-un laborator calificat, selectat pentru calitatea metodologiei analitice.

Pentru pesoanele chele se preleva parul axilar, pectoral, pubian, barba.

Analiza Minerala Tisulara permite relevarea:

  • nivelelor absolute ale mineralelor nutritionale cele mai importante, si eventuala variatie, in carenta sau in exces, a nivelului de normalitate
  • eventuala prezenta a mineralelor toxice
  • valorilor celor mai importante raporturi intre diferitele minerale nutritionale, care ne permit evaluarea anumitor fenomene biologice fundamentale ale organismului, precum:
  • functionarea proceselor oxidative la nivel celular: raporturile intre diferite minerale nutritionale ne permit masurarea vitezei reactiilor de oxidare, si deci de productie energetica, in celulele din organism
  • activitatea sistemului nervos autonom, raportat mai ales la rolul acestuia in gestionarea stresului prin reglarea sistemului endocrin
  • identificarea tipologiei metabolico-oxidative (lenta sau rapida)
  • evaluarea functionala a glandei tiroide in activitatea de reglare a productie energetica
  • evaluarea functionala a suprarenalei ca raspuns la agentii stresori in reglarea proceselor oxidative
  • indicatia cu privire la alegerile nutritionale cele mai corecte pentru pacient
  • elaborarea unei scheme de tratament

Ne ajuta sa obtinem date privind nivelul si profilul de toxicitate in organism, profilul de contaminare externa (alimente, aer, apa, expuneri profesionale), profilul de stres, profilul de posibila intoleranta la glucoza, profilul alergic, profilul de posibila anemie, tipul de metabolism, activitatea glandelor suprarenale, activitatea glandei tiroide, activitatea sistemului imunitar, carentele sau excesul a 23 metale esentiale, nivelul de intoxicare cu 17 metale toxice, profilul a 4 electroliti si rapoartele intre minerale nutritive si toxice.

Divergentele dintre nivelul de minerale reflectat de analiza sangelui si cele ale testului mineralografic depind de faptul ca este vorba de doua metode complet diferite. Examenul sangelui reflecta cantitatea unui anume mineral prezent in sange in acel moment si in acea portiune vasculara, reglata de mecanisme homeostatice care ne garanteaza o costanta certa a concentratiei si oscilatii foarte mici.

Viteza de oxidare a celulelor

Este viteza cu care celulele organismului ard substraturile alimentare pentru producerea de energie. Viteza de oxidare este expresia directa a functionalitatii celor doua glande endocrine strans conectate cu producerea de energie corporala: TIROIDA si SUPRARENALA.

Este interesant de observat că nu întotdeauna eficacitatea periferică datorată activitătii glandei endocrine este corelata cu nivelele de hormon circulant. Nivelele normale sau dimpotriva crescute a hormonilor tiroidieni pot fi acompaniati de o stimulare crescuta a celulelor tinta, de exemplu pentru carenta de cofactori.

Raspunsul organismului la stres

Raspunsul la stres incepe mereu cu faza de reactie de alarma, dupa care urmeaza, daca stimulul stresor persista, faza de rezistenta si in fine faza de epuizare.

Stabilirea cu certitudine a nivelelor vitezei de oxidare celulara este capabila sa stabileasca gradul de functionalitate tiroidiana si suprarenaliana care permite personalizarea la maxim a strategiei curativa, cu alegeri precise si tintite de alimente , minerale si vitamine.

Tipologia metabolica

Analizand nivelele anumitor minerale mai importante, precum calciu, magneziu, sodiu, potasiu fosfor, si mai ales a raporturilor intre valorile acestora, este posibil sa stabilim care dintre cele doua componente ale sistemului nervos  autonom este prevalent, daca este ramura simpatica sau parasimpatica, cu implicarile metabolice ale fiecareia.

Modularea nutritionala pentru  reechilibrarea tipologiei metabolice si a terenului

În medicina funcțională, tipul metabolic al individului poate fi clasificat în două categorii principale definite:

PT: PARASIMPATIC

ST: SIMPATIC

bazată pe acțiunea glandelor endocrine, care sunt strâns legate de S.N.A. (Sistem nervos autonom).

Partea Simpatica are asupra metabolismului o actiune STIMULANTA, in timp ce ce Parasimpaticul are o actiune SEDATIVA.

SIMPATICOTONIC

Dintr-un punct de vedere metabolic, SIMPATICOTONICUL este hipermetabolizator, adica produce si consuma o cantitatite de energie exagerata si in timpi foarte scurti; grupul de glande endocrine cu activitate catabolica si hiperactiva, prin intermediul productiei hormonala determina o retentie tisulara de fosfor, sodiu si potasiu, si din contra excretia de calciu si magneziu.

PARASIMPATICOTONIC

Din contra, un individ PARASIMPATICOTONIC este hipometabolizator, adica metabolizeaza glucoza cu viteza redusa cu dificultatea consecutiva in productia si mentinerea de energie; glandele sale anabolice determina astfel retentia tisulara de calciu si magneziu si excretie abundenta de sodiu si potasiu.

MINERALELE si rolul acestora

Minerale precum FOSFORUL si POTASIUL pot fi considerati nutrienti cu actiune stimulante, in timp ce CALCIU si MAGNEZIU au actiune sedativa.

FUNCTIONALITATEA INSULINICA

O alta evaluare hormonala realizabila cu AMT-ul este aceea a FUNCTIONALITATII INSULINICE.

Cu cat aceste raporturi sunt mai departe de normal cu atat mai grava este problema.

Anemie

                Una din conditiile cele mai frecvent asociate cu dezechilibriul cuprului este anemia.

                Anemia se poate acompania fie de o carenta fie de un exces de cupru.

                Cuprul este necesar pentru trasformarea ionului feric in ion feros, si pentru inserarea acestuia in molecula de hemoglobina.

                Daca cuprul este carent, fierul, care provine din hemoliza hematiilor vechi sau din dieta, nu este utilizat pentru hemopoieza, dar se depoziteaza in tesuturile de stocare ale organismului determinandu-se astfel o anemie feripriva in prezenta unei cantitati normale de fier in tesuturi.

Anxietatea

                O alta conditie patologica asociata cu dezechilibrele cuprului, si cu o viteza de oxidare celulara crescuta este sindromul anxios, criza de anxietate, la indivizi cu valori de calciu si magneziu scazute, pot dezvolta in fobii si atacuri de panica.

Depresia

                Un dezechilibriu al cuprului asociat cu viteza de oxidare redusa, adica o scadere a disponibilitatii energetice, putand conduce la un sindrom depresiv.

Iritabilitatea

                Pe langa anxietate si depresie, o alta tulburare frecventa in sfera psihoemotiva corelate cu dezechilibre ale cuprului, in carenta sau in exces, si cu iritabilitate facila.

                Cuprul este esential pentru metabolismul unor neurotrasmitatori, precum dopamina, si in unele studii pe animale se intalneste o corelare directa intre cupropenie si nivele joase cerebrale de dopamina.

                Alterarile nivelelor de cupru in raport cu nivele de zinc sunt de asemenea foarte importante .

                Pe langa influenta nivelelor de cupru, se subliniaza rolul mineralelor sedative (calciu, magneziu, zinc), a caror carenta (ca in starile de hiperoxidare celulara) poate evoca o usoara iritabilitate.

In acelasi timp, organismul  muta cuprul din tesuturile de depozit si il varsa in sange, pentru a-l utiliza ca antibacterian. Astfel se determina o crestere a raportului Fe:Cu la analiza minerala tisulara.

Infectii virale si micotice

                Daca insa nivelul de cupru creste si in acelasi timp se reduce nivelul de zinc, organismul poate determina o crestere a susceptibilitatii la infectii virale sau fungice.

                Zincul, dotat cu activite antivirala, in sinergie cu vit.A, este corelat cu raspunsul imun de tip Th1.

                Dezechilibrele cuprului sunt corelate cu numeroase alte conditii patologice prin rolul sistemelor enzimatice costitutive antioxidante (SOD):

  • imbatranirea cutanata precoce
  • oxidarea colesterolului LDL- si deci
  • aterogeneza, arterioscleroza si sechele

Patologii cardiovasculare

Cand in tesuturi exista exces de calciu si o carenta de magneziu, calciul tinde sa disloce din sediile de electie (oase, dinti) si poate contribui la aparitia de conditii patologice, printre care cele mai importante sunt cele care incarca inima si vasele de sange.

Arterioscleroza

                Dezechilibrele raportului Ca:Mg evoca la nivel vascular, fenomene de degenerare si intarire a peretilor arteriali.

                Precipitarea calciului in exces este asociat carentei de magneziu, care in general este asociat hipertrigliceridemiei, crestere a LDL si scaderea HDL.

Hipertensiunea arteriala

                Pierderea elasticitatii peretilor arteriali duce la o crestere inevitabila a presiunii sangelui.

                In geneza hipertensiunii sunt protagonisti nu doar calciul si magneziul, dar si alte minerale adesea dezechilibrate ca raport: Cu si Zn, Na si K.

Cardiopatia

                La nivel cardiac, dezechilibriul Ca/Mg duce la o prelungire a fazei de contractie cardiaca si scurtarea fazei de relaxare. Acest fenomen, asociat cu rigiditatea vaselor, duce la hipertensiune atat diastolica cat si sistolica, si creste riscul de patologie cardiaca.

Patologie osteoarticulara

                Dezechilibrul Ca/Mg poate induce formarea de osteofite la nivel articular, la care concura si dezechilibrele altor minerale, ca de ex. sodiul.

                Sodiul este esential pentru conservarea calciului in forma ionizata si deci biodisponibil .

                O scadere a sodiului poate favoriza precipitarea  calciului in tesuturile articulare .

Si un dezechilibru intre calciu, in exces, si potasiu, in carenta, poate favoriza retentia si precipitarea calciului, printr-o scadere functionala a activitatii tiroidiene si o crestere a celor paratiroidiene.

Spasme musculare și crampe

                Precipitarea calciului poate interesa si tesuturi moi precum cel muscular, provocand conditii de durere difuza sustinute de persistenta contracturii.

                Spasmele si crampele musculare sunt si acestea agravate de carenta de sodiu si de dezechilibrul Ca/K .

Osteoporoza

                Activitatea hormonului tiroidian si functionalitatea paratiroidiana crescuta duce la cresterea reabsorbtia si retentia calciului, care totusi nu e biodisponibil, si le reduce simetric pe cele de fosfor, cu osteoporoza consecutiva, mai ales a incarcarii zonei medulare a osului (osteoporoza tip II). 

                Carenta de magneziu, adesea se asociaza cu alterarea raportului Ca/Mg, se poate traduce la nivel osos intr-o osteoporoza localizata in mod particular in zona corticala (osteoporoza tip I).

Dismetabolism glucidic

                Un alt grup de conditii patologice asociate cu dezechilibrul raportului Ca/Mg si a celui de dereglare metabolica a carbohidratilor.

                Calciul este un mineral indispensabil pentru eliberarea insulinei, in timp ce magneziul tinde sa franeze punerea in circulatie .

                Raportul Ca/Mg este deci strans corelat cu capacitatea celulelor de a capta glucoza si de a o metaboliza .

Constipatie – flatulenta

                Excesul de calciu in tesuturile periferice, la nivel intestinal, se traduce printr-o crestere a tonusului musculaturii netede intestinale .

                Aceasta hipertonie se poate comporta  cu  riducerea peristaltismului si a motilitatii intestinale, cu aparitia constipatiei si flatulentei .

Imbatranire cutanata

                Depunerea patologica de calciu in stratul cutanat duce la o uscaciune excesiva a pielii, cu formarea ridurilor ca o consecinta a imbatranirii precoce a pielii.

SINDROMUL DE ADAPTARE GENERALA (SAG; GAS)

Un raport cu multiple consecinte. S-a descoperit ca glandele suprenale au rolul de control al stresului.

Conform G.A.S. (General Adaptation Syndrome), organismul reactioneaza la stres in trei faze: alarma, rezistenta si epuizare.

PRIMA FAZA

                Stresul provoaca productia de aldosteron.

                Creste  sodiul.

                Faza de alarma

                Cand creste sodiul scade magneziul.

                Stresul continua; organismul tinde sa re-echilibreze raportul Na/K si Ca/Mg.

                Calciul scade.

                Potasiul creste (reacție tiroidiană).

A DOUA FAZA

                Daca stresul continua, suprarenalele se epuizeaza.

                Faza de rezistenta

                Productia de aldosteron scade, sodiul scade.

                Magneziul se comporta opus sodiului, crescand.

                Organismul actioneaza pentru normalizarea raporturilor alterate dintre Na/K si Ca/Mg .

                Incepe faza de epuizare .

A TREIA FAZA

                Tiroida isi diminueaza functionalitatea.

                Calciul creste.

                Potasiul scade.

                Sodiul continua sa scada pana cand raportul Na/Mg este mai mare de 4,16:1.

                Tiroida isi diminua si mai mult functionalitatea si raportul Ca/K ramane anca inferior valorii de 4:1.

In Medicina Functionala, instrumentul de electie capabil sa identifice Faza Stresului la individul examinat este Analiza Minerala Tisulara.

Pentru a realiza aceasta analiza la Plasma Life Clinique va rugam sa faceti o programare.


Solicita o programare sau mai multe informatii